Desigur este foarte greu de înțeles că suntem în război, atunci când nu vezi tancuri rusești în București, sau rachete rusești care să fie ațintite asupra Timișoarei. Metodele folosite de Vladimir Putin sunt subtile și atât de eficiente, încât mulți dintre concetățenii noștri văd Rusia drept victimă și nu agresor.
Suntem în război din 2008, din momentul în care Rusia a invadat Georgia, o țară pro-occidentală care dorește să adere la Uniunea Europeană și NATO. Cetățenii Georgiei și-au făcut intențiile clare, în mod democratic, anume dorința de apropiere față de Occident, și aceasta ar fi trebuit să fie primordială, indiferent de jocurile geopolitice dintre Statele Unite și Rusia. Totuși, cetățenii Georgiei au plătit cu traumă și sânge dorința lor de a deveni occidentali, și de a scăpa de sub influența Rusiei. Barack Obama, fostul președinte al Statelor Unite, a făcut cea mai mare greșeală atunci când, drept răspuns la invazia rusă în Georgia, a decis într-un târziu doar o „resetare” a relațiilor.
Văzând răspunsul Occidentului în cazul Georgiei, Vladimir Putin a fost încurajat să atace din nou. După ce liderul marionetă al Ucrainei a fost dat jos de cetățenii pro-europeni, Putin a intervenit. În 2014, soldații ruși în uniforme „fără insigne” au invadat Ucraina. Crimeea a fost anexată în urma unui referendum de fațadă, și estul Ucrainei transformat într-un stat proxy rusesc. Imaginile tinerilor ucraineni, care au murit cu steagul Europei în mână, a mișcat o reacție din partea Statelor Unite și a Europei, de a pune sancțiuni împotriva Rusiei, dar nu îndestul de a-l opri pe Putin.
Pentru a testa și mai mult determinarea Vestului, în 2014 o rachetă rusă antiaeriană a doborât un avion malaiezian deasupra Ucrainei, omorând 298 de persoane, dintre care majoritatea erau cetățeni olandezi. În loc să își ceară scuze și să plătească pentru greșeală subordonaților săi, Putin a ales în schimb să răspândească teorii ale conspirației, care acuzau Ucraina, CIA, sau pe oricine altcineva.
În 2015, Putin a găsit o nouă cale de a destabiliza Uniunea Europeană. A intrat în războiul civil din Siria de partea criminalului de război, Assad și astfel a întors soarta războiului. După ce le-a dat mână liberă soldaților ruși să comită atrocități, greu de uitat, cetățenii sirieni nu au mai putut suporta ororile zilnice, și astfel și-au pus viața în pericol, hotărându-se să ajungă în Europa. 3 milioane de sirieni, care au reușit să scape de războiul civil, și care au supraviețuit calea lungă spre Europa, au pus presiune pe țările din Uniunea Europeană, care nu erau pregătite să primească un număr așa de mare de oameni atât de repede. Pentru a se folosi de criza refugiaților din Europa, Vladimir Putin a început să pompeze fonduri către toate mișcările de extremă dreapta din toată Uniunea. În România, neavând un partid de extremă dreaptă, agenții Kremlinului au inventat unul (România Unită).
Rusia nu s-a oprit la finanțarea mișcărilor de extremă dreaptă. În același timp, a alocat un trilion de euro pentru un război informatic asupra Europei și Statelor Unite. Mii de troli au fost angajați de Rusia pentru acest război informatic. Unde s-a putut, oligarhii din compania lui Vladimir Putin au cumpărat sursele de știri. Unde nu s-a putut, trolii au înființat noi surse de știri. În ultimi 3 ani, media europene, și în special cele din România, s-au umplut de știri bazate pe informații false, parțial false și greșit interpretate.
Propaganda rusească a afectat foarte mulți cetățeni europeni, care în lipsa unei gândiri critice, au început să aibă o viziune distorsionată asupra Uniunii Europene și, în general, a Occidentului. Viziunea distorsionată i-a împiedicat pe cetățenii Cehiei să aleagă un președinte care să nu fie marioneta lui Putin, i-a împiedicat pe cetățenii Marii Britanii să nu facă o greșeală monumentală în referendumul pentru Europa, a impulsionat cetățenii Franței, Germaniei, Italiei, Danemarcei și Suediei să voteze pentru partide care visează la Europa anilor 1930.
Toate partidele de extremă dreaptă din Uniunea Europeană au crescut în mod miraculos, doar navigând propaganda rusească, care le-a oferit spațiul de dezvoltare și calea către putere. Din fericire, nici o țară europeană nu a căzut pradă unui partid de extremă dreaptă, dar au fost câteva cazuri foarte apropiate (cel mai clar exemplu fiind Austria, unde partidul neo-nazist a devenit parte din guvern).
Pe lângă implicarea în alegerile din Europa și fiind conștient de faptul că Hillary Clinton nu va fi la fel de „bună” cu Rusia cum a fost Barack Obama, Vladimir a intervenit în alegerile prezidențiale din Rusia, cu armata sa de troli online, și a schimbat rezultatul în așa fel încât candidatul fără nici un fel de calificare politică a fost ales pe post de președinte.
După ce a început ușor să corupă Estul Europei prin menținerea știrilor din presă sub controlul său strict, președintele rus a încercat o lovitură de stat nereușită în Muntenegru, pentru a împiedica alegerea democratică a cetățenilor montenegrini de a adera la NATO și la Uniunea Europeană.
Putin are tendințe paranoiace, deoarece nu accepta în nici un fel criticii. In 2017, 14 persoane critice față de sistemul din Rusia au fost ucise în Marea Britanie. In 2016, doi agenți ruşi au ucis fostul ofițer rus de informații, Alexander Litvinenko, cu poloniu-210 radioactiv. Săptămâna trecuta, un alt ofițer rus, Serghei Skripal și fiica sa, Iulia, au fost otrăviți cu novichok (gas paralizant). Vladimir Putin vrea sa facă pe toată lumea conștientă de prețul pe care îl vor plăti dacă îl vor trăda, sau critica.
Vladimir nu are teama de retribuție, deoarece a suferit atât de puțin până în prezent. După asaltul Rusiei asupra democrației din Statele Unite, președintele Barack Obama a expulzat 35 de diplomați ruşi. Putin a răspuns prin expulzarea a peste 750 de diplomați americani. Acum, prim-ministrul britanic Theresa May a expulzat 23 de diplomați rusi. Putin a răspuns cu aceeași monedă.
Marea Britanie, Franța si Germania au răspuns cu îngrijorare față de utilizarea unui „gaz paralizant” în mod ofensiv pentru prima oară de la Al Doilea Război Mondial. Statele Unite au început, puțin câte puțin, să îşi dea seama de atacul hackerilor ruşi. Este un început, dar nu mai mult decât atât.
Cum putem să reacționăm la agresiunea rusească? În primul rând, prin a realiza faptul ca suntem în război cu Rusia, și prin a înțelege că dacă nu începem să luăm această amenințare în mod serios, ne putem trezi cu un nou 1939. Apoi, prin a fi mai critici față de ce citim și shăruim pe paginile de social media, pentru a neutraliza propaganda rusească. Prin a înceta să votăm pentru partide care sunt finanțate de Rusia.
Putin și prietenii săi au miliarde de euro blocați în Uniunea Europeană (Marea Britanie, Cipru, Ungaria, etc.). Londra este un loc favorit pentru oligarhii ruși. Toate conturile oligarhilor ruși în Europa trebuie înghețate imediat, și toate proprietățile confiscate. Astfel, îl vom lovi pe Vladimir Putin și nu pe cetățeanul de rând al Rusiei, care nu are nici o vină în acest conflict.
Rusia trebuie desemnată sponsor de stat al terorismului, la fel ca şi Coreea de Nord, care la fel a folosit un gaz paralizant pentru o asasinare în străinătate. Trebuie să încetăm să vedem Rusia drept stat legitim; nu este nimic altceva decât un stat mafiot care manipulează milioane de oameni inocenți. Rusia trebuie dată afară din G20 și scoasă din sistemul SWIFT (care va nega accesul băncilor ruse la transferurile monetare internaționale). Articolul 5 din tratatul NATO trebuie invocat.
Sunt multe căi prin care putem opri agresiunea Rusiei, fără să avem un război nuclear. Totuşi, acțiunea contează, și nu cuvintele goale. Sunt necesare acțiuni mai puternice pentru a-l determina pe Putin să înțeleagă că nu poate câștiga acest război nedeclarat fără luptă.
Suivre les commentaires :
|
